Mai ales prin prisma faptului ca suntem firma de recrutare, intelegem cu atat mai mult importanta resursei umane in economia situatiei actuale. De aceea, vom sustine asa cum putem, tocmai aceasta resursa, oferind de la servicii de consiliere in cariera, pana la suport post-plasare, fara sa percepem nici un fel de taxa sau comision candidatilor intermediati.
Insa inainte de a fi candidati sau recruiteri sau angajatori, suntem oameni. Intelegem si ca este firesc sa traim sentimente ca nesiguranta, anxietate sau alte tulburari ce se resimt dupa o perioada de stres. Unele companii au redus salarii, altele au facut restructurari, modificari de program sau proceduri. S-au schimbat stilul de viata, modul de lucru si este inca dificil sa anticipam exact ce va urma. Este firesc ca fiecare sa isi regandeasca proiectele si sa le adapteze situatiei in care ne aflam, insa cu siguranta, impreuna vom merge mai departe in procesul nostru de crestere.

In tot acest parcurs, este important sa avem grija de emotiile noastre.

Asa ca, astazi o sa avem o scurta serie de informatii de suport, avand ca punct de plecare cartea lui Daniel Goleman „Inteligenta Emotionala”, de unde va spicuiesc cateva idei.

Astazi discutam ingrijorarea, descrisa de specialistii Lizabeth Roemer si Thomas Borkovec ca fiind „miezul nelinistii”. Ingrijorarea, ca reactia in sine fiind esentiala pentru dezvoltarea si evolutia speciei umane, insa devenind factor de blocaj emotional atunci cand este vorba de „ingrijorari cronice repetitive, care apar iar si iar si nici macar nu se apropie vreodata de o solutie pozitiva. O analiza atenta a ingrijorarii cronice sugereaza ca ea are toate atributele unui blocaj emotional; ingrijorarile vin parca de niciunde si sunt necontrolabile, generand de obicei un fel de atmosfera de neliniste, sunt imprevizibile din punct de vedere rational, blocand persoana ingrijorata asupra unui singur punct de vedere inflexibil, acela al subiectului generator de ingrijorare”.

Acum ca am inteles cum se identifica, aflam ca dupa mai multe experiente, Borkovec a descoperit ca exista cativa pasi foarte simpli care pot fi de folos pana si celor care sufera de o ingrijorare cronica foarte grava, pentru a-si tine acest obicei sub control. Pe scurt, acestia sunt descrisi de autor:

1. constientizarea de sine, detectarea episoadelor ingrijoratoare cat mai aproape de inceputul lor-ideal ar fi cat mai curand sau imediat dupa ce imaginea catastrofala declanseaza ciclul ingrijorare-anxietate. Borkovev ii pregateste pe oameni sa abordeze situatia invatandu-i mai intai sa monitorizeze semnele de anxietate, in special sa identifice situatiile care declanseaza ingrijorarea sau gandurile si imaginile care dau nastere ingrijorarii, precum si senzatiile ce le insotesc la nivelul trupului. De asemenea ei invata si metode de relaxare pe care le pot aplica in momentul in care isi dau seama ca incepe ingrijorarea, si pe care le pot practica zilnic, pentru a fi in stare sa le foloseasca pe loc atunci cand au mai mare nevoie de ele.

2. abordarea unei pozitii fata de aceste presupuneri: este oare foarte probabil ca intamplarea aceea de temut sa si aiba loc? Este neaparat necesar sa presupunem ca exista doar o alternativa sau eventual nici una pentru a impiedica sa se intample asa ceva? Exista pasi constructivi care pot fi facuti? Oare ajuta la ceva sa ne gandim la nesfarsit la aceste lucruri care ne dau o stare de neliniste?

Foarte important sa retinem:
1. „Singurul lucru pe care cei care se ingrijoreaza in mod cronic nu-l pot face este sa urmeze sfatul care li se da cel mai des, de altfel: „Nu-ti mai face griji” (sau si mai rau ”Nu-ti mai face griji, fii fericit”)
2. „Atunci cand unei ingrijorari i se permite sa se repete fara a fi abordata, ea castiga teren, intarindu-si puterea de convingere”.

(sursa: Inteligenta Emotionala, autor Daniel Goleman)

Iar pentru metode de relaxare va recomand cu caldura cartea „Ameliorarea Performantelor Individuale prin Tehnici de psihoterapie”-Irina Holdevici.
Aici veti gasi informatii despre tehnici mai complexe, care se utlizeaza in cadrul cabinetelor de psihoterapie, dar si tehnici mai simple care pot fi aplicate nemijlocit, de catre fiecare dintre noi.